arnică - explicat in DEX

arnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

arnică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.

arnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

arnică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.

arnică (Dicționaru limbii românești, 1939)
*árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.

arnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
árnică (plantă) s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici

arnică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arnică f. plantă tonică și stimulentă a cării tinctură e bună pentru vindecarea rănilor (Arnica montana).

arnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁRNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). — Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.