arnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARNÍCI s. n. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. –
Cf. scr. jarenica.arnici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la
urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din
bg. jarenica) nu pare potrivită. Din
rom. provine probabil
bg. arnič (Capidan,
Raporturile, 220) și
mag. arninci (Candrea,
Elemente, 406).
arnici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARNÍCI, (2) arniciuri, s. n. 1. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc.
2. (La
pl.) Diverse feluri de arnici
(1). –
Comp. sb. jarenica.arnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arníci s. n., (feluri)
pl. arníciuriarnici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARNÍCI, arniciuri, s. n. Fir de bumbac răsucit și colorat, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. —
Cf. sb. jarenica.arnicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)arnícĭ n. (cp. cu sîrb.
jarènica, lînă de mel). Ață de bumbac (în general roșie) care nu ĭese la spălat și care se întrebuințează la făcut ornamente și litere pe rufe.