armonizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de
a (se) armoniza. –
V. armoniza.armonizare (Dicționar de neologisme, 1986)ARMONIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) armoniza. [<
armoniza].
armonizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de
a (se) armoniza.armonizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armonizáre s. f.,
g.-d. art. armonizắrii; pl. armonizắriarmonizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de
a (se) armoniza. — V.
armoniza.