armoniza - explicat in DEX

armoniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie¹ sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei¹. – Din fr. harmoniser.

armoniza (Dicționar de neologisme, 1986)
ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].

armoniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARMONIZÁ vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser)

armoniza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.

armoniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 armonizeáză

armoniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie¹ sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acom­paniamentul la o melodie conform legilor armoniei¹. — Din fr. harmoniser.