armonograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMONOGRÁF, armonografe, s. n. Aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios, inedit. [Scris și:
harmonograf] – Din
fr. harmonographe.armonograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARMONOGRÁF s. n. aparat mecanic cu care se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios. (< fr.
harmonographe)
armonograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMONOGRÁF, armonografe, s. n. Aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios, inedit. [Scris și:
harmonograf] — Din
fr. harmonographe.