armoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din
fr. harmonium, germ. Harmonium.armoniu (Dicționar de neologisme, 1986)ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron.
-niu, scris și
harmoniu. / < fr.
harmonium].
armoniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr.
harmonium, germ.
Harmonium)
armoniu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sunt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. –
Fr. harmonium.armoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armóniu [
niu pron. nyu]
s. n.,
art. armóniul; pl. armónii, art. armóniile (-ni-i-)armoniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. — Din
fr. harmonium, germ. Harmonium.armoniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*armóniŭ n. (d.
armonie; germ. fr.
harmonium). Un fel de orgă mică în care tuburile-s înlocuite pin [!] boturĭ libere care răspund unuĭ clavier (șir de clape).