armoarii - explicat in DEX

armoarii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (3); blazon. – Din fr. armoiries.

armoarii (Dicționar de neologisme, 1986)
ARMOARÍI s.f.pl. (Ist.) Armele, emblemele de pe scuturile heraldice, de pe steaguri, de pe pereți, puse ca semne distinctive ale unei familii nobile, ale unui oraș etc. [< fr. armoiries < armoyer – a decora cu arme heraldice].

armoarii (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARMOARÍI s. f. pl. blazon. (< fr. armoairies)

armoarii (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMOARÍI s. f. pl. (Înv.) Blazon. – Fr. armoiries.

armoarii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armoaríi (livr.) (-moa-) s. f. pl., art. armoaríile

armoarii (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
armoarii f. pl. arme, semne simbolice cari disting o familie nobilă, o corporațiune, un oraș: armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă AL. ( = fr. armoiries).

armoarii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (5); blazon. — Din fr. armoiries.

armoariĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*armoaríĭ și -ăriĭ f. pl. (fr. armoiries). Barb. Blazon, herb, marcă (arme) de familie.