arminden (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun în ziua de 1 mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. –
Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĩnĩ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.
arminden (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)armínden (armíndeni), s. m. – Sărbătoare de întîi mai. Există obiceiul de a pune atunci la poartă un brad, care se ia de acolo numai cînd se face prima oară pîine cu grîul din acel an; acest brad poartă același nume ca sărbătoarea.
Sl. Jeremiinŭ dĭnĭ „ziua sfîntului Ieremia” (DAR; Tagliavini,
Arch. Rom., XII).
arminden (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii). ♦ Pom sau crengi care se pun, în ziua de 1 mai, la poarta caselor. – Slav (
v. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”).
arminden (Dicționaru limbii românești, 1939)armínden n., pl.
e (vsl.
Ĭeremiinŭ-dĭnĭ, ziŭa luĭ Ĭeremia, 1 Maĭ). Ziŭa de întîĭ Maĭ. – Și
armînder (Mold. sud).
arminden (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)armínden, -i, s.m. –
1. Numele popular al zilei de 1 mai: „În ziua de Arminden (1 mai) să bei vin roșu, că se înnoiește sângele” (Candrea 1944: 306).
2. (pop.) Luna mai (Kernbach 1989: 47).
3. Copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu: „Tinerii plecau în pădure, în munte, și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma apoi o întrecere a tinerilor...” (Calendar 1980: 82). – Din sl. Jeremiinǔ dǐnǐ „ziua sfântului Ieremia” (DA, DER, DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (ármingyin) (Bakos 1982).
arminden (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armínden (pom, creangă verde)
s. m.,
pl. armíndeniarminden (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Armínden/Armíndeni (sărbătoare)
s. propriu
m.arminden (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Arminden m.
1. Mold. și Tr. întăia zi de Maiu;
2. pomul verde ce se pune în acea zi pe dinaintea caselor. [Bulg. IEREMIN-DAN, ziua sfântului Ieremia].
arminden (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. —
Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.