armoarii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (
3); blazon. – Din
fr. armoiries.armoarii (Dicționar de neologisme, 1986)ARMOARÍI s.f.pl. (
Ist.) Armele, emblemele de pe scuturile heraldice, de pe steaguri, de pe pereți, puse ca semne distinctive ale unei familii nobile, ale unui oraș etc. [< fr.
armoiries <
armoyer – a decora cu arme heraldice].
armoarii (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARMOARÍI s. f. pl. blazon. (< fr.
armoairies)
armoarii (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMOARÍI s. f. pl. (
Înv.) Blazon. –
Fr. armoiries.armoarii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armoaríi (
livr.)
(-moa-) s. f. pl.,
art. armoaríilearmoarii (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)armoarii f. pl. arme, semne simbolice cari disting o familie nobilă, o corporațiune, un oraș:
armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă AL. ( = fr.
armoiries).
armoarii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (
5); blazon. — Din
fr. armoiries.armoariĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*armoaríĭ și
-ăriĭ f. pl. (fr.
armoiries).
Barb. Blazon, herb, marcă (arme) de familie.