aripioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIPIOÁRĂ, aripioare, s. f. Diminutiv al lui
aripă. ♦ (
Iht.) Înotătoare. ♦ Parte mobilă a unei aripi de avion, care servește pentru comandă și control. –
Aripă +
suf. -ioară.aripioară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIPIOÁRĂ, aripioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
aripă. 2. Parte mobilă a unei aripi de avion, care servește pentru comandă și control. [
Pr.:
-pioa-].
aripioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aripioáră (-pioa-) s. f.,
g.-d. art. aripioárei; pl. aripioárearipioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aripioară f.
1. aripă mică:
scuturând din aripioare raze dalbe de eter BOL.;
2. membrane de înnotat (!) la pești.
aripioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIPIOÁRĂ, aripioare, s. f. Diminutiv al lui
aripă. ♦ (
Iht.) Înotătoare. ♦ Parte mobilă a unei aripi de avion, care servește pentru comandă și control. —
Aripă +
suf. -ioară.aripĭoară (Dicționaru limbii românești, 1939)aripĭoáră (
ĭoa 1 sil.) f., pl.
e. Aripă mică.