aripat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu aripi (
3).
2. (Rar; despre păsări) Împușcat în aripă. –
V. aripă.aripat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu două frunzișoare în formă de aripi.
2. (Rar, despre păsări) Împușcat în aripă. –
Part. lui
aripa (ieșit din uz).
aripat (Dicționaru limbii românești, 1939)aripát, V.
înaripat.aripat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aripát adj. m.,
pl. aripáți; f. aripátă, pl. aripátearipat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aripat a. care are aripi.
aripat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu aripi (3).
2. (Rar; despre păsări) Împușcat în aripă. —
V. aripă.