arguție - explicat in DEX

arguție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGUȚÍE s. f. (Livr.) Argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare. – Din fr. argutie, lat. argutia.

arguție (Dicționar de neologisme, 1986)
ARGUȚÍE s.f. (Rar) Argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație; subtilitate în argumentare. [Gen. -iei. / < fr. argutie, it. arguzia < lat.t. argutia].

arguție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARGUȚÍE s. f. 1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație. 2. subtilitate exagerată în argumentare. (< fr. argutie, lat. argutia)

arguție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGUȚÍE, arguții, s. f. (Franțuzism) Argumentare bazată pe fapte nesemnificative sau false; subtilitate exagerată în argumentare. – Fr. argutie (lat. lit. argutia).

arguție (Dicționaru limbii românești, 1939)
*argúție f. (lat. argútia). Subtilitate vană, argument subtil și fals. – Și -íe (după fr.).

arguție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arguțíe (livr.) s. f., art. arguțía, g.-d. arguțíi, art. arguțíei

arguție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arguție f. 1. raționament subtil: 2. pl. deșerte subtilități.

arguție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGUȚÍE s. f. (Livr.) Argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare. — Din fr. argutie, lat. argutia.