argintiŭ - explicat in DEX

argintiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoare și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. -iu.

argintiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) De culoarea și strălucirea argintului. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Din argint + suf. -iu.

argintiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
argintíŭ, -íe adj. (d. argint). De coloarea [!] argintuluĭ.

argintiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argintíu adj. m., f. argintíe; pl. m. și f. argintíi

argintiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoarea și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. — Argint + suf. -iu.