areal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AREÁL s. n. Aria specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [
Pr.:
-re-al] – Din
germ. Areal.areal (Dicționar de neologisme, 1986)AREÁL, -Ă adj. În afara realității; (
spec.) care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. [Pron.
-re-al. / cf. it.
areale].
areal (Dicționar de neologisme, 1986)AREÁL s.n. Arie; (
spec.) suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante sau de animale; //
adj. referitor la arie, la suprafață; de arie. [Pron.
-re-al. / cf. germ.
Areal, it.
areale].
areal (Marele dicționar de neologisme, 2000)AREÁL1 s. n. arie
1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ.
Areal)
areal (Marele dicționar de neologisme, 2000)AREÁL2, -Ă adj. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real. (< it.
areale)
areal (Dicționaru limbii românești, 1939)*areál n., pl.
e și
urĭ (germ.
areal, d. lat.
arealis, de arie).
Trans. Barb. Întindere, suprafață.
areal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!areál (-re-al) s. n.,
pl. areáleareal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AREÁL, areale, s. n. Arie specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [
Pr.:
-re-al] — Din
germ. Areal.