ardoare - explicat in DEX

ardoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.

ardoare (Dicționar de neologisme, 1986)
ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].

ardoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)

ardoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).

ardoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.

ardoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii

ardoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ardoare f. înfocare, râvnă.

ardoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. — Din fr. ardeur, lat. ardor.