ardeiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). [
Pr.:
-de-iat] –
V. ardeia.ardeiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus mult ardei; iute. –
V. ardeia.ardeĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)ardeĭát, -ă adj. Ĭute piperat, usturător, de gustu ardeĭuluĭ.
ardeiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ardeiat a.
1. dres cu ardeiu;
2. fig. care s’aprinde lesne.
ardeiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). —
V. ardeia.