arde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁRDE, ard vb. III.
I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins.
II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊
Expr. A arde cu fierul roșu =
a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc;
b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva).
2. Tranz.,
refl. și
intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦
Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊
Refl. S-a ars mâncarea. ♦
Tranz. A distruge printr-o reacție chimică.
3. Tranz. și
intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦
Tranz. A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦
Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦
Tranz. A cauteriza o rană.
III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci.
Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦
Tranz. și
refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare).
IV. 1. Refl. și
tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦
Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură.
2. Tranz. Fig. A da o lovitură.
I-a ars o palmă. ♦ (
Fam.) A face ceva cu pasiune.
Îi arde o horă. ♦
Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela.
3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦
Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊
Expr. A-i arde (cuiva)
de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... –
Lat. ardere.arde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)árde (árd, árs), vb. –
1. A fi aprins. –
2. A mistui, a consuma prin foc. –
3. A încălzi soarele, a pîrjoli. –
4. A încălzi. –
5. A se consuma grăsimile organice, a se produce combustie internă. –
6. A avea călduri sau febră, ca urmare a arderilor din organism. –
7. A fi mistuit de focul patimii. –
8. A ustura, a durea, a produce suferință. –
9. A încălzi, a dogorî. –
10. a înșela, a trage pe sfoară, a escroca. –
11. A avea chef de ceva. –
12. A face ceva de mîntuială, a da rasol. –
13. (
Arg.) A avea relații sexuale cu o femeie. –
Mr. ardu, ardire, megl. ard, istr. ordu. Lat. *
ardĕre, în loc de
ardēre (Pușcariu 114; Candrea-Dens., 78; REW 620; DAR);
cf. vegl. ardar, it. ardere, prov.,
v. fr. ardre (
cf. v. fr. ardoir ‹
ardēre),
cat.,
sp.,
port. arder. Cf. arșiță, arsură. Der. ardească, s. f. (dans tipic din
Bucov.), dans legat de obiceiurile populare ale focurilor de
Bobotează, și al cărui nume vine de la pericolul de a-și arde hainele la care s-ar expune cei care îl joacă, dacă nu ar fi atenți (DAR nu cunoaște originea acestui cuvînt);
ardei, s. m., pe care Körting 826 îl deriva de la
lat. *
ardivus (respins de Densusianu,
Rom., XXXIII, 274) este probabil un
pl. vechi de la *
ardel, formație
dim.;
ardeia, vb. (a condimenta cu ardei);
ardeietură, s. f. (boia de ardei);
arzător, adj. (fierbinte, puternic, intens, palpitant). Din.
rom. a trecut în.
mag. árdelj „ardei” (Edelspacher 8).
arde (Dicționar de argou al limbii române, 2007)arde, ard I. v. t. 1. a fura (
pe cineva)
2. a bate.
3. a condamna.
II. v. r. a avea necazuri, a da de bucluc
arde (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁRDE, ard vb. III.
I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins.
II. 1. Intranz. A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. ◊
Tranz. (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective)
Ardă-l focul fuior, că încâlcit e! (ALECSANDRI).
2. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊
Expr. A arde cu fierul roșu =
a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc;
b) fig. a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). ♦
Tranz. și
intranz. A (se) consuma prin ardere.
A ars multe lemne. ♦ A încinge, a încălzi.
Arde cuptorul înainte de a coace pâinea. ♦ A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊
Refl. Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc (ȘEZ.). ♦ A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) cărămidă, obiecte de ceramică etc. ♦ A dezinfecta un instrument. ♦ A cauteriza o rană. ♦ A distruge.
Acidul sulfuric i-a ars haina. 3. Intranz. A se consuma pentru a răspândi lumină;
p. ext. a fi aprins, a lumina.
Lampa ardea. ♦
Fig. A luci, a străluci.
Pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur (SADOVEANU).
4. Intranz. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori. ♦
Tranz. și
refl. A (se) bronza, a (se) pârli.
Avea... o pieliță nearsă de vânturi și soare (SADOVEANU).
III. 1. Refl. A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. ◊
Tranz. M-ai ars cu țigara. ♦
Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură.
Un vânt aspru... ardea obrazurile (SADOVEANU). ♦
Tranz. Fig. A spune cuiva ceva neplăcut. ♦
Tranz. și
refl. Fig. (
Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela.
2. Intranz. A fi fierbinte.
Simții arzând pământul (ALECSANDRI). ♦ A se înroși din cauza unei stări emotive. ♦ A avea febră.
3. Tranz. Fig. A da o lovitură.
Acuși vă ard câteva jordii (CREANGĂ). ♦ (
Fam.) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune.
4. Intranz. Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊
Expr. A-i arde (cuiva)
de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... [
Prez. ind. și
conj. și:
arz] –
Lat. ardere.arde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)árde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ard, imperf. 3
sg. ardeá, perf. s. 1
sg. arséi, 1
pl. árserăm; conj. prez. 3
să árdă (dar:
arză-l focul);
imper. 2
sg. tranz. árde, intranz. arzi, 2
pl. árdeți; part. arsarde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arde v.
1. a lua foc:
lemnul arde; 2. a mistui prin foc:
flacăra l´a ars; 3. fig. a îndura (de o mare suferință fizică sau morală):
mult îmi arde sufletul; 4. a avea căldură:
bolnavul arde; 5. fam. a lovi (pe neașteptate):
îi arse o palmă; 6. a avea trebuință grabnică, poftă înfocată de:
îi arde cu totul de altele de cât de alaiu EM. [Lat. ARDERE].
arde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁRDE, ard, vb. III.
I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins.
II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊
Expr. A arde cu fierul roșu =
a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc;
b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva).
2. Tranz.,
refl. și
intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦
Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊
Refl. S-a ars mâncarea. ♦
Tranz. A distruge printr-o reacție chimică.
3. Tranz. și
intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦
Tranz. A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. ♦
Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦
Tranz. A cauteriza o rană.
III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci.
Lampa arde. 2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦
Tranz. și
refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare).
IV. 1. Refl. și
tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦
Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură.
2. Tranz. Fig. A da o lovitură.
I-a ars o palmă. ♦ (
Fam.) A face ceva cu pasiune.
Îi arde o horă. ♦
Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela.
3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦
Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊
Expr. A-i arde (cuiva)
de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... —
Lat. ardere.