ardeia - explicat in DEX

ardeia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.

ardeia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mâncări gust de ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.

ardeia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ardeiá (a ~) vb., ind. prez. 3 ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 să ardeiéze; ger. ardeínd

ardeia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. — Din ardei.