ardei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și cu fructe bace verzi, roșii sau galbene, întrebuințate în alimentație (
Capsicum annuum);
p. restr. fructul acestei plante.
Ardei gras. Ardei iute. –
Arde +
suf. -ei.ardei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și fructe verzi sau roșii (
Capsicum annuum); fructul acestei plante e întrebuințat ca aliment sau condiment.
Ardei gras. Ardei iute. – Din
arde +
suf. -ei.ardeĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ardéĭ m., pl. tot așa (d.
ard, fiindcă unele speciĭ ard saŭ ustură. D. rom. vine ung.
ardél).
Vest. O plantă solanee culinară originară din America tropicală (
cápsicum ánnuum). Fructu eĭ seamănă cu domata, dar e maĭ lungăreț și cav. La maturitate se înroșește. – În est
piper (pop.
chiper)
roș. V.
gogoșar.ardei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ardéi s. m.,
pl. ardéi, art. ardéiiardei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și cu fructe bace verzi, roșii sau galbene, întrebuințate în alimentație
(Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante.
Ardei gras. Ardei iute. —
Arde +
suf. -ei.