arculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARCULÉȚ,arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc. – Arc + suf. -uleț.
arculeț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARCULÉȚ,arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc.
arculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) arculéț s. n., pl. arculéțe
arculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARCULÉȚ,arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc. — Arc + suf. -uleț.