arcer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARCÉR, arcére, s. n. (
Reg.) Gresie, cute.
arcer (Dicționaru limbii românești, 1939)arcér n., pl.
e (it.
acciaro și
acciarino, cute de oțel. V.
acĭoaĭe. Cp. cu
masat). Cute de brice.
arcer (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)arcér, -e, (alcer), s.n. – Piatră de ascuțit; cuté (ALR 1969: 90). Arcer, toponim ce ar indica prezența unor substanțe minerale utile: cuarț (Acta Musei 2002: 344). Arcer, vârf și refugiu alpin în masivul Țibleș, rezervație naturală de interes național. Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). – Et. nec. (MDA).
arcer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arcer n. piatră de ascuțit brice și coase. [
Arcerul e o cute petrificată din
arțar].