arcat - explicat in DEX

arcat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).

arcat (Dicționar de neologisme, 1986)
ARCÁT, -Ă adj. Arcuat. [Cf. fr. arqué].

arcat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué)

arcat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).

arcat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.

arcat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arcát (rar) adj. m., pl. arcáți; f. arcátă, pl. arcáte

arcat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arcat a. 1. în formă de arc, boltit: ferestre arcate; 2. fig. sprâncene arcate.

arcat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. — Arc + suf. -at (după fr. arqué).