arcatură - explicat in DEX

arcatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.

arcatură (Dicționar de neologisme, 1986)
ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature].

arcatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARCATÚRĂ s. f. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid. (< fr. arcature)

arcatură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature.

arcatură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arcatúră f., pl. ĭ (fr. arcature, lat. arcuatura). Arh. Serie de micĭ arcade, reale saŭ simulate, într' o construcțiune.

arcatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri

arcatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). — Din fr. arcature.