arcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARCÁN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊
Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni;
p. gener. a aduce, a lua cu forța.
2. (
Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din
tăt.,
ucr. arkan.arcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARCÁN2, arcane, s. n. (
Livr.; mai ales la
pl.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Din
fr. arcane.arcan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor.
Tc.,
tăt. arkan (Miklosich,
Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102);
cf. pol.,
rut.,
rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic);
arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich,
Wander., 12, consideră că
pol. arkan provine din
rom. mai curînd decît din
tăt., ceea ce pare îndoielnic.
arcan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARCÁN s. n. 1. (pl.) taină, secret, mister. ◊ loc tainic, misterios. 2. nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană. (< fr.
arcane, lat.
arcanum)
arcan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)arcan, arcane, s. n. închisoare
arcan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARCÁN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea vitelor. ◊
Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde, a lua cu forța în armată;
p. ext. a aduce, a lua cu forța. ♦ (
Înv.) Funie lungă cu un laț la unul dintre capete, folosită odinioară ca armă de război și de vânat. –
Tc. arkan.arcan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARCÁN2, arcane, s. n. (
Înv.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. –
Fr. arcane.arcan (Dicționaru limbii românești, 1939)1) arcán n., pl.
e (rut. rus. tăt. turc.
arkan). Laț de prins caiĭ, în vechime întrebuințat și în bătălie.
Prins cu arcanu, se zice ironic despre un ofițer saŭ funcționar de moda veche saŭ care face impresiunea că e pus cu de-a sila într' o funcțiune, pin [!] aluziune la modu de recrutare de odinioară. Un dans popular în Munt., numit și
arcaná (Vrancea) și
-neá (Trans. Bucov.), f., pl.
ale, ele.arcan (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) arcán n., pl.
e (lat.
arcánum, d.
arca, ladă). Pl. Secret, mister:
a pătrunde în arcanele oculteĭ.arcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!arcán (laț) (
pop.)
s. n.,
pl. arcáne