arca (Marele dicționar de neologisme, 2000)arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr.
arquer)
arca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire.
Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (
sec. XVII). –
Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din
tc. arkali.arca (Dicționaru limbii românești, 1939)arcá f. (turc.
arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector).
L. V. Protector:
dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).