arbaletrier - explicat in DEX

arbaletrier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

arbaletrier (Dicționar de neologisme, 1986)
ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

arbaletrier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)

arbaletrier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arbaletriér¹ (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri

arbaletrier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arbaletriér² (parte a acoperișului) (-le-tri-er) s. n., pl. arbaletriére

arbaletrier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] — Din fr. arbalétrier.