arvonesc (Dicționaru limbii românești, 1939)arvonésc (est) și
-unésc (vest) v. tr. (ngr.
arravonizo, aor.
ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru:
a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra),
a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont),
a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și
aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și
arvunez (Pan).