araucan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARAUCÁN, -Ă, araucani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Grup de indieni din Chile și Argentina; (și la
sg.) persoană aparținând acestui grup.
2. Adj. Care aparține araucanilor (
1), privitor la araucani. [
Pr.:
-ra-u-] – Din
fr. Araucan.araucan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)araucán (-rau-) adj. m.,
s. m.,
pl. araucáni; adj. f.,
s. f. araucánă, pl. araucánearaucan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARAUCÁN, -Ă, araucani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Grup de indieni din Chile și Argentina; (și la
sg.) persoană aparținând acestui grup.
2. Adj. Care aparține araucanilor (1), privitor la araucani. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de araucani (l). [
Pr.:
-rau-] — Din
fr. araucan.