aranjà - explicat in DEX

aranja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

aranja (Dicționar de neologisme, 1986)
ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, ființe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acțiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înțelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-și potrivi ținuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. arranger].

aranja (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
aranjá (aranjéz, aranját), vb. – A pune ceva în ordine. Fr. arranger. – Der. (din fr.) aranjament, s. n.; aranjator, s. m. (organizator); aranjor, s. m. (organizator). Cf. deranja.

aranja (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARANJÁ vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rău. 3. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-și face un rost. ◊ a se înțelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-și potrivi ținuta exterioară. (< fr. arranger)

aranja (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
aranja, aranjez v. t. a bate, a schilodi în bătaie

aranja (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în rânduială; a potrivi. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară; a (se) găti. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. A-și face un rost în viață. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.

aranja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aranjá (a ~) vb., ind. prez. 3 aranjeáză, 1 pl. aranjắm; conj. prez. 3 să aranjéze; ger. aranjấnd

aranja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu ! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. — Din fr. arranger.

aranjà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aranjà v. 1. a pune în ordine, a regula; 2. a termina învoindu-se.