apunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a apune și rezultatul ei. –
V. apune.apunere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a apune; apus, asfințit.
apunere (Dicționaru limbii românești, 1939)apúnere f. Acțiunea de a apune (o dată, nu obișnuit).
apunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apúnere s. f.,
g.-d. art. apúnerii; pl. apúneriapunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apunere f.
1. trecerea sub orizont (a stelelor);
2. fig. disparițiune.
apunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a apune și rezultatul ei. —
V. apune.