apucător - explicat in DEX

apucător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APUCĂTÓR, -OÁRE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreți 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.

apucător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APUCĂTÓR¹, apucătoare, s. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate, pentru a o ridica sau transporta. – Din apuca + suf. -(ă)tor.

apucător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APUCĂTÓR², -OÁRE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor.

apucător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apucătór¹ adj. m., pl. apucătóri; f. sg. și pl. apucătoáre

apucător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apucătór² s. n., pl. apucătoáre

apucător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apucător a. care apucă cu iuțeală sau lăcomie.

apucător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APUCĂTÓR, -OÁRE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreț. 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. — Apuca + suf. -ător.