apucat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol;
p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violență. ♦ (
Pop.; despre copii) Bolnav de colici. –
V. apuca.apucat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APUCÁT1 s. n. Faptul de
a (se) apuca. –
V. apuca.apucat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APUCÁT1 s. n. Faptul de
a (se) apuca. ◊
Expr. Pe apucate = în fugă, în mod superficial, la întâmplare. [Formă gramaticală: (în
expr.)
apucate]
apucat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții, adesea substantivat) Muncit de diavol;
p. ext. năbădăios, nebun. ♦ (
Pop.; despre copii) Bolnav de colici. –
V. apuca.apucat (Dicționaru limbii românești, 1939)apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl.
urĭ.Apucătură, o boală.
apucat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!apucát s. n.apucat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apucat a.
1. luat, surprins, prins;
apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig:
oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n.
1. în locuțiunea:
pe apucate, în pripă;
2. pop. dureri convulsive la prunci:
descântec de apucat.apucat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APUCÁT1 s. n. Faptul de
a (se) apuca. —
V. apuca.apucat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol;
p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violență. ♦ (
Pop.; despre copii) Bolnav de colici. —
V. apuca.