aproximație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊
Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. – Din
fr. approximation, lat. approximatio.aproximație (Dicționar de neologisme, 1986)APROXIMÁȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊
Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen.
-iei, var.
aproximațiune s.f. / < fr.
approximation, cf. lat.
approximatio].
aproximație (Marele dicționar de neologisme, 2000)APROXIMÁȚIE s. f. evaluare aproximativă a unei situații. ◊ diferența dintre valoarea exactă a unei mărimi și o valoare apropiată de aceasta, obținută printr-o operație de aproximare. (< fr.
approximation, lat.
aproximatio)
aproximație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații. ◊
Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. –
Fr. approximation (
lat. lit. approximatio, -onis).
aproximație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aproximáție (a-pro-, -ți-e) s. f.,
art. aproximáția (-ți-a), g.-d. art. aproximáției; pl. aproximáții, art. aproximáțiile (-ți-i-)aproximație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊
Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. — Din
fr. approximation, lat. approximatio.