april (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRÍL s. m. invar. v. aprilie.april (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRÍL s. m. v. aprilie.april (Dicționaru limbii românești, 1939)*apríl m., gen.
al luĭ (lat.
aprilis, d.
aperire, a deschide, ca și
aprig). A patra lună a anuluĭ. – Ob.
Aprilie (ngr.
Aprilios). V.
prier. – Odată, calendaru gregorian începea la 1 April, și atuncĭ, în Francia, se trimeteaŭ darurĭ. La 1564, Carol al 11 fixă începutu anuluĭ la 1 Ĭanuariŭ. Cînd sosi ziŭa de 1 April, ceĭ obișnuițĭ cu această zi continuară să trimeată darurĭ supt formă de păcălelĭ. Așa s' a născut obiceĭu de a spune minciunĭ la 1 April.
april (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRÍL s. m. v. aprilie.