apriat - explicat in DEX

apriat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Care este limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

apriat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
apriát adv. – Limpede, clar, lămurit. Origine necunoscută. Sensul este cel al lat. aperte. Nu apare în texte anterioare sfîrșitului sec. XVIII, și DAR pare a-l considera creație artificială a școlii latiniste, în acest caz nu este clar pe baza cărui model s-a format. S-a adus în discuție it. aprire, cu suf. -at de la curat, adevărat (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 515; Scriban); este însă greu de crezut că latiniștii ardeleni care erau buni cunoscători ai it., ar fi format un part. apriat de la un vb. al cărui part. it. este aperto, și care corespunde rom. descoperit. Körting 723 se gîndea la lat. *apertatus, fiind combătut de Densusianu, Rom., XXXIII, 274. Mai curînd amintește de it. pria, lat. prius „înainte”; însă der. nu este clară. Löwe 25 propunea bg. na priat, dar cuvîntul nu ne este cunoscut. Totuși, originea sl. nu trebuie înlăturată.

apriat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, lămurit; precis. [Pr.: -pri-at]

apriat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apriát adj. (d. it. aperto, deschis, aprire, a deschide, cu sufixu din adevărat, curat). Trans. Bucov. Sec. 19. Lămurit, curat, clar. Adv. A vorbi apriat.

apriat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apriát (înv.) (a-pri-at) adj. m., pl. apriáți; f. apriátă, pl. apriáte

apriat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apriat a. adv. lămurit, deslușit: le spunea apriat OD. [Cf. slav. PRIĔTŬ, priincios].

apriat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] — Et. nec.