apretură - explicat in DEX

apretură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). – Din germ. Appretur, fr. apprêture.

apretură (Dicționar de neologisme, 1986)
APRETÚRĂ s.f. Apretare; (p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ. Appretur].

apretură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APRETÚRĂ s. f. 1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil. 2. secție, instalație unde se fac asemenea operații. (< germ. Appretur)

apretură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRETÚRĂ, apreturi, s. f. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ (Concr.) Local, instalație în care se efectuează aceste operații. – Germ. Appretur.

apretură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apretúră (a-pre-) s. f., g.-d. art. apretúrii; pl. apretúri

apretură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). — Din germ. Appretur, fr. apprêture.