apretor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRETÓR, -OÁRE, apretori, -oare, s. m. și
f. Muncitor calificat care se ocupă cu apretarea. – Din
fr. apprêteur.apretor (Dicționar de neologisme, 1986)APRETÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care apretează țesături, piei etc. [Cf. fr.
apprêteur].
apretor (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRETÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător care apretează țesături, piei etc. (< fr.
apprêter)
apretor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRETÓR, -OÁRE, apretori, -oare, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu apretarea. – După
fr. apprêteur.apretor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apretór (a-pre-) s. m.,
pl. apretóriapretor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRETÓR, -OÁRE, apretori, -oare, s. m. și
f. Muncitor calificat care se ocupă cu apretarea. — Din
fr. apprêteur.