apretură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare;
p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui.
2. (
Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (
1). – Din
germ. Appretur, fr. apprêture.apretură (Dicționar de neologisme, 1986)APRETÚRĂ s.f. Apretare; (
p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ.
Appretur].
apretură (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRETÚRĂ s. f. 1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil. 2. secție, instalație unde se fac asemenea operații. (< germ.
Appretur)
apretură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRETÚRĂ, apreturi, s. f. Apretare;
p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ (
Concr.) Local, instalație în care se efectuează aceste operații. –
Germ. Appretur.apretură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apretúră (a-pre-) s. f.,
g.-d. art. apretúrii; pl. apretúriapretură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare;
p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui.
2. (
Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). — Din
germ. Appretur, fr. apprêture.