aporie - explicat in DEX

aporie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie.

aporie (Dicționar de neologisme, 1986)
APORÍE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu].

aporie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
aporíe (aporíi), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII).

aporie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APORÍE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia)

aporie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APORÍE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia.

aporie (Dicționaru limbii românești, 1939)
aporíe f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Încurcătură. Nesiguranță, problemă grea.

aporie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aporíe s. f., art. aporía, g.-d. art. aporíei; pl. aporíi, art. aporíile

aporie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. — Din ngr. aporia, fr. aporie.