apoplexie - explicat in DEX

apoplexie (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
APOPLEXÍE, apoplexii, s.f. Pierdere bruscă a cunoștinței și a posibilității de mișcare, datorată în special unei hemoragii cerebrale.

apoplexie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.

apoplexie (Dicționar de neologisme, 1986)
APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia].

apoplexie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
apoplexíe (apoplexíi), s. f. – Atac cerebral, dambla. Ngr. ἀποπληξία (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. apoplexie. – Der. (din fr.) apoplectic, adj.

apoplexie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOPLEXÍE s. f. 1. pierdere totală a cunoștinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie. 2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

apoplexie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. – Fr. apoplexie (lat. lit. apoplexia).

apoplexie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apoplexíe f. (vgr. apoplexía. V. emiplexie. Med. Dambla, cataroĭ, o boală care suspendă îndată simțu și mișcarea (din pricina grămădiriĭ de sînge la creĭer) și nu lasă de cît respirațiunea și circulațiunea (paralizie) saŭ chear ucide pe loc. Congestiune la plămînĭ saŭ la alt organ.

apoplexie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apoplexíe (-po-ple-) s. f., art. apoplexía, g.-d. art. apoplexíei; pl. apoplexíi, art. apoplexíile

apoplexie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apoplexie f. dambla, boală care aduce o pierdere neașteptată (în total sau în parte) a simțirilor și a mișcării, rezultând mai întotdeauna din urcarea sângelui la cap: atac de apoplexie.

apoplexie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Con­centrare bruscă de sânge într-un organ. — Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.