apoplectic - explicat in DEX

apoplectic (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie.

apoplectic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.

apoplectic (Dicționar de neologisme, 1986)
APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. ♦ (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos].

apoplectic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique)

apoplectic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.).

apoplectic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic.

apoplectic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apopléctic (-po-plec-) adj. m., pl. apopléctici; f. apopléctică, pl. apopléctice

apoplectic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apoplectic a. 1. privitor la apoplexie: simptome apoplectice; 2. expus la apoplexie: bătrân apoplectic.

apoplectic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Cri­ză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apo­plectică. — Din fr. apoplectique.