aplicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (
1). ◊ Ceea ce se aplică (
1);
p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta.
2. Faptul de a aplica (
2), de a pune în practică.
3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din
fr. application.aplicație (Dicționar de neologisme, 1986)APLICÁȚIE s.f.
1. Punere în practică ; aplicare. ♦
Punct de aplicație = punct în care se exercită o forță asupra unui corp. ♦ (
Mil.) Exercițiu de punere în practică a prescripțiilor regulamentelor în cadrul unei teme oarecare.
2. Dantelă, bucată de stofă brodată etc. aplicată pe un material.
3. (
Fig.) Aptitudine, talent. [Gen.
-iei, var.
aplicațiune s.f. / cf. fr.
application, it.
applicazione, lat.
applicatio].
aplicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)APLICÁȚIE s. f. 1. punere în practică; aplicare. ♦ punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică. ♦ (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr.
application, lat.
applicatio)
aplicație (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aplicație, aplicații, s. f. (stud.) cerere-tip sau formular completat în vederea participării la un concurs organizat pentru acordarea sau ocuparea unor posturi vacante
aplicație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Punere în practică. ♦ (
Concr.) Broderie aplicată.
2. Fig. Aptitudine, talent.
A avea aplicație la desen. ♦ (
Înv.) Râvnă, silință. –
Fr. application.aplicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplicáție (a-pli-, -ți-e) s. f.,
art. aplicáția (-ți-a), g.-d. art. aplicáției; pl. aplicáții, art. aplicáțiile (-ți-i-)aplicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ♦ Ceea ce se aplică (1);
p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta.
2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică.
3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. — Din
fr. application.