aplicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de
a aplica și rezultatul ei. –
V. aplica.aplicare (Dicționar de neologisme, 1986)APLICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (
Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [<
aplica].
aplicare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de
a (se) aplica și rezultatul ei. ♦
Fig. Aptitudine, talent.
aplicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplicáre (a-pli-) s. f.,
g.-d. art. aplicắrii; pl. aplicắriaplicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de
a aplica și rezultatul ei. —
V. aplica.