aplicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (
1). ◊ Ceea ce se aplică (
1);
p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta.
2. Faptul de a aplica (
2), de a pune în practică.
3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din
fr. application.