apicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprține apiculturii, privitor la apicultură. – Din
fr. apicole.apicol (Dicționar de neologisme, 1986)APÍCOL, -Ă adj. Provenit din albinărit, referitor la albinărit. [< fr.
apicole, cf. lat.
apis – albină,
colere – a îngriji].
apicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)APÍCOL, -Ă adj. referitor la albinărit. ◊ de (la) albine. (< fr.
apicole)
apicol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit. –
Fr. apicole.apicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apícol adj. m.,
pl. apícoli; f. apícolă, pl. apícoleapicol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apicol a. relativ la apicultură:
Școala apicolă din Oradea-Mare.apicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Care se obține de la albine; care aparține apiculturii, privitor la apicultură. — Din
fr. apicole.