apetență - explicat in DEX

apetență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.

apetență (Dicționar de neologisme, 1986)
APETÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia].

apetență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)

apetență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă.

apetență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apeténță s. f., g.-d. art. apeténței

apetență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. — Din fr. appétence.