apetit - explicat in DEX

apetit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

apetit (Dicționar de neologisme, 1986)
APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].

apetit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)

apetit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.

apetit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.

apetit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apetít s. n., pl. apetíturi

apetit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apetit n. poftă de mâncare.

apetit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APETÍT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. — Din fr. appétit.