aperitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APERITÍV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare)
2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din
fr. apéritif, lat. aperitivus.aperitiv (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl.
aperitif; germ.
Aperitif; it.
aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură, iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare.
aperitiv (Dicționar de neologisme, 1986)APERITÍV s.n. Gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare. [< fr.
apéritif, cf. lat.
aperitivus <
aperire – a deschide].
aperitiv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aperitív (aperitíve), –
1. Băutură alcoolică ce se servește înainte de masă. –
2. Gustare, mezelic.
Fr. apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoți băutura cu cîte un sandviș, în limba curentă
aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura.
aperitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)APERITÍV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr.
apéritif, lat.
aperitivus)
aperitiv (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi
aperitiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APERITÍV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mâncare). –
Fr. apéritif (
lat. lit. aperitivus).
aperitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*aperitív, -ă adj. (lat.
aperitivus, d.
aperire, a deschide).
Med. Care deschide lichidelor economiiĭ animale căile, ca purgativele, sudorificele, diureticele ș. a. Care deschide pofta de mîncare:
pelinu e aperitiv. S. n., pl.
e. Băutură care deschide apetitu (însoțită și de mezelurĭ):
pelinu e un aperitiv. V.
pregust.aperitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aperitív s. n.,
pl. aperitíveaperitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aperitiv n.
1. purgativ care deschide căile sau porii;
2. ceea ce aduce poftă de mâncare:
un aperitiv.