apendicul(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) APENDÍCUL,apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule.
apendicul(Dicționar de neologisme, 1986) APENDÍCULs.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula].
apendicul(Marele dicționar de neologisme, 2000) APENDÍCULs. n. apendice mic. (< fr. appendicule)
apendicul(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) apendícul s. n., pl. apendícule
apendicul(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) APENDÍCUL,apendicule, s. n. Apendice mic. — Din fr. appendicule.