apendicular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. – Din
fr. appendiculaire.apendicular (Dicționar de neologisme, 1986)APENDICULÁR, -Ă adj. Referitor la apendice, care formează un apendice (
2) [în DN]. [Cf. fr.
appendiculaire].
apendicular (Marele dicționar de neologisme, 2000)APENDICULÁR, -Ă adj. referitor la apendice; în formă de apendice (1). (< fr.
appendiculaire)
apendicular (Dicționaru limbii românești, 1939)*apendiculár, -ă adj. (d. lat.
appendicula, dim. d.
appendix; fr.
appendiculaire). În formă de apendice.
apendicular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apendiculár adj. m.,
pl. apendiculári; f. apendiculáră, pl. apendiculáreapendicular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. — Din
fr. appendiculaire.